Ziua de 15 august, numită și „Ferrragosto” este considerată de către italieni punctul culminant al verii și al vacanței. Este o sărbătoare importantă a anului și îndelung așteptată, menită să recompenseze prin divertisment și relaxare eforturile depuse de fiecare persoană în activitatea de peste an.
Originea sărbătorii își are rădăcinile în Roma antică ca mai apoi, odată cu apariția creștinismului, să se împletească cu tradiția religioasă catolică.
Originea istorică a sărbătoririi zilei de „Ferragosto”
Numele dat acestei sărbători, „Ferragosto” provine din latinul „Feriae Augusti” (odihnă pentru Augustus), în onoarea lui Octavian Augustus, primul împărat roman de la care ia numele și luna „august”.
„Ferragosto” a fost sărbătorit pentru prima dată în anul 18 î.Hr. când în tradiția antică romană zilele din jurul datei de 15 august constituiau o perioadă de odihnă dar și de petreceri publice la care era invitată să participe întreaga comunitate. Mergând în profundul istoriei, se presupune că „Ferragosto” este de fapt o continuitate a străvechilor tradiții „dei Consualia” când se omagia zeul Conso. Acesta, în religia romană politeistă era Zeul Pământului și al Fertilității. De asemenea, aceste manifestări antice semnificau încheierea lucrărilor agricole de vară.
Obiceiuri antice ale sărbătorii
În întreg Imperiul roman se organizau festivaluri și curse de cai iar animalele care fuseseră folosite la muncile din câmp erau împodobite cu flori. Se mai obișnuia ca țăranii lucrători să aducă omagii și urări de laudă proprietarilor de terenuri care îi răsplăteau în schimb cu daruri.
De la sărbătoare păgână la una creștină plină de semnificații religioase
Sărbătoarea de „Ferragosto” a fost preluată din tradiția păgână romană și asimilată de către Biserică în jurul secolului al VII-lea când a început să se sărbătorească de către creștini Adormirea Maicii Domnului, festivitate religioasă stabilită pentru data de 15 august și cu multiple semnificații teologice și spirituale pentru credincioși.
Sursa: Rotalianul