Tot ce nu știați despre TEATRO ALLA SCALA DI MILANO

Proiectat de către arhitectul neoclasic Giuseppe Piermarini, Teatrul Scala şi-a deschis porţile în urmă cu aproape două secole şi jumătate, într-o zi de 3 august (1778), cu spectacolul ”L’Europa riconosciuta”, a lui Antonio Salieri.

Teatrul a purtat iniţial numele de Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala si  a fost construit pe locul în care se afla Biserica Santa Maria della Scala, demolată de autorităţile vremii din motive rămase necunoscute. De altfel, numele teatrului vine de la cel al bisericii.

Teatrul a avut 3.000 de locuri şi a devenit în scurt timp locul de întâlnire a nobilimii milaneze. Construcţia a fost amortizată din vânzarea palchi (loje private) către doritori. De altfel, faptul că acestea s-au vândut a contribuit şi mai mult la înfrumuseţarea teatrului, pentru că proprietarii acestora se întreceau în a angaja artişti de clasă care să picteze pereţii şi să amenajeze lojele. Teatrul era luminat cu 84 de lămpi cu gaz în zona palcoscenico (scena) şi alte 1.000 în restul sălii. Pentru a se evita riscul unui incendiu, câteva camere erau în permanenţă pline cu găleţi cu apă. Abia în 1883 s-a introdus iluminatul electric.

Prima reconstrucţie a teatrului a avut loc în 1907. Apoi, în 1943, bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial au distrus o parte a clădirii, care a fost reconstruită. Abia la 11 mai 1946, Scala din Milano a fost redeschisă marelui public, iar concertul a fost susţinut de soprana Renata Tebaldi, sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini.

Viaţa şi opera marelui compozitor italian Giuseppe Verdi sunt îngemănate cu Scala din Milano. După ce teatrul a intrat în proprietatea oraşului Milano (în 1872), acesta a încercat să îi unească pe italienii care luptau pentru independenţa de sub dominaţia austriacă. De altfel, încă din 1861, Verdi a luat parte la activitatea politică din Italia, mai ales că numele său devenise simbolul mişcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominaţia austriacă (V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D’Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). Multe dintre întâlnirile italienilor care luptau pentru independenţă aveau loc la Scala.

În 1948, după cel de-al Doilea Război Mondial, au evoluat pe scena teatrului nume mari ale artei spectacolului muzical, printre care Maria Callas, Renata Tebaldi, Giuseppe Di Stefano, Mario Del Monaco și au fost puse în scenă spectacole de balet care au scris istoria operei.

În 2004 a avut loc o nouă renovare, al cărei scop declarat a fost acela de a se perfecţiona acustica sălii de spectacole. În prezent, Scala se numără printre teatrele cu cea mai performantă tehnică de scenă din lume.

De sute de ani, sezonul muzicii de operă începe la Scala la 7 decembrie, de ziua Sfântului Ambrozie, patronul spiritual al oraşului Milano. O altă tradiţie ce se păstrează cu sfinţenie, indiferent de consecinţele sale, este aceea ca toate spectacolele să se termine înainte de miezul nopţii. Nu contează că o reprezentaţie durează trei ore şi alta şase. În funcţie de durata sa, spectacolul începe la o oră timpurie sau târzie.

 

Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.