Top 5 filme italiene din anii 60

Il cinema italiano al culmine della sua eleganza. În anii 60, cinematograful italian a făcut un salt extraordinar, așa cum s-a întâmplat și cu designul, moda sau arhitectura. Italia e singulară în în lume pentru acest lucru: în anii 60, Hollywoodul copia ce făceau în Italia un grup de regizori ajunși la maturitate artistică. Filmele italiene făceau încasări record în America și pretutindeni și aproape în fiecare an erau nominalizate la Oscar (în 1963 și 1964 l-au și câștigat). Marcello Mastroianni domina autoritar ecranele, iar mai tânărul Alain Delon trecea deseori granița pentru roluri în filme italiene. Cinecitta’ era un tărâm de basm, ecranele pâlpâiau, eleganța era firească și cupele se ciocneau în fiecare seară din cea mai flamboaiantă epocă a istoriei Italiei.

1. La dolce vita

Clasicul film al lui Fellinni arată o săptămână din viața unui jurnalist de scandal din Roma. Dar ce viață! Ce petreceri! Ce doamne! Ce costume! Ce mașini! Se pare că prietenul lui Marcello, Paparazzo a introdus un cuvânt nou în limba italiană și apoi în română. Filmul a fost un scandal în epocă și a fost cenzurat în multe țări din Europa.La Dolce Vita e o specie cinematografică extrem de rară: un film de artă care a avut un masiv succes de box office. Stilul lui Fellinni, de a ignora firul narativ în favoarea scenelor aparent lipsite de legătură, clădește în spectator trăiri pe care nu le-ai mai avut niciodată. Asta și Anita Ekberg.

Dolce_Vita_Trevi_Fountain2

2. L’avventura

După ce înțelegi felul în care Michelangelo Antonioni își clădește filmele parcă din nimic, îți dai seama de măreția cinema-ului italian. L’avventura e la prima vedere un film despre căutarea unei fete care a dispărut enigmatic pe o insulă din Mediterana în timpul unei plimbări cu yachtul. Stratul de profunzime vorbește însă despre teme dragi epocii cum ar fi plictisul modern al oamenilor bogați și izolarea spirituală. Pentru L’avventura e nevoie de un pic de răbdare (145 de minute), dar efortul merită. În fond, filmul nu a fost înțeles nici de criticii de film la lansare (la Cannes a fost huiduit) însă a fost recuperat după câțiva ani și acolo e și acum: printre cele mai bune filme din toate timpurile. Adaugă la asta prezența în film a Monicăi Vitti ca să înțelegi despre ce e vorba.

AP325-l'avventura-michelangelo-antonioni-italian-movie-poster-1960

3. 8 ½

În anul de grație 1963, acest film lua premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. E un metafilm, un film despre un regizor de succes în pragul unei nevroze, cu aventuri galante și reverii de copil bătrân. Retragerea lui Guido (Marcello Mastroianni) în fanteziile sale bifează toate lucrurile importante din biografia sa, precum și toate femeile pe care le-a iubit și părăsit. Frumusețea filmelor lui Fellinni este că abundă de sensuri și simboluri ascunse. Scena finală este de un absurd desăvârșit, magnifică  și eliberatoare: toate personajele din viața lui Guido dansează pe o plajă, în jurul unei navete spațiale. De notat și scena în care Guido fantazează că toate femeile din viața lui trăiesc în armonie sub același acoperiș, fiecare având atribuții și îndatoriri, guvernate  de biciul nemilos dar drept al Dresorului.

82bee527ffc835a8f29ac724abf46e1c

4. Il gattopardo

Leopardul e o epopee cinematografică de mari dimensiuni și cu masivitatea și substanța unui tom de Dante. Luchino Visconti dirijează magistral o peliculă de peste trei ore cu o distribuție stelară: Burt Lancaster, Alain Delon, Claudia Cardinale. Filmul e o pagină importantă din istoria Siciliei – resurecția militară care a alipit mai multe state în Regatul Italiei în secolul XIX. Ce e pur și simplu amețitor în film, pe lângă frumusețea Claudiei Cardinale, este palazzo-ul în care trăia familia nobiliară a contelui sicilian. Vila în care s-a filmat se numește Boscogrande , acum e restaurant și casă de ceremonii și o poți găsi în Palermo. Ceva mai frumos nu există.

cover1300

5. Divorzio all’italiana

O comedie bufă în care Marcello Mastroianni joacă rolul unui baron plictisit de soție și îndrăgostit de verișoară. Circumstanța atenuantă de care se bucură tânărul baron este că verișoara (Stefania Sandrelli) este într-adevăr frumoasă. Chiar și acum, Stefania e considerată una din cele mai frumoase femei din Italia.  Interesant la film este că regizorul a ținut să facă o plecăciune lui Fellinni și capodoperei La Dolce Vita și a introdus scene de la lansarea filmului în cinematografele italiene: lume care vine pe bicicletă de la mari distanțe special pentru premieră, îmbulzeală în sălile de cinema, lumea vociferând. Filmul arată excelent viața unui orășel de lângă Palermo patronat spiritual de baronul din familia căruia face parte și eroul.

stasera-in-tv-su-rai-3-divorzio-allitaliana-5

Sursa: PERONI ITALY

 

Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.