Federico Fellini si Giulietta Masina – o poveste de dragoste ca in filme

Regizorul Federico Fellini şi actriţa Giulietta Masina, născuţi în 1920 şi 1921, au ajuns să-şi unească destinele în plin război (în 1943). Se spune că a fost o căsătorie ideală, care a durat mai bine de jumătate de veac; au murit la câteva luni unul după altul.

Timp de mulţi ani, cineastul italian a încântat, iritat, uimit, incitat întreaga lume cu filmele lui (în număr de 24); dar și cu a sa căsnicie solidă.

În 1943, Federico scrie şi difuzează la radio o serie de scheciuri umoristice “Aventurile lui Cico şi ale Pallinei”. Impresionat de interpreta Pallinei, vrea să-i vadă faţa, să o cunoască, așa că telefonează la radio şi cere fotografii cu ea. Giulietta Masina era la debutul ei radiofonic şi-i trimite fotografiile. Regizorul o place şi-i cere să o vadă. A urmat o comedie burlescă americană: se văd, se plac, se logodesc şi se căsătoresc.

Un copil se naşte şi moare prea devreme, în acel sfârşit de război, aruncând o umbră de tristeţe tinerilor căsătoriţi. Altul n-au mai avut. Salvarea lor morală vine din faptul că îl întâlnesc pe Roberto Rossellini care le devine mentor spiritual, iar Fellini se orientează definitiv spre lumea filmului. Urmează primele satisfacţii, primele izbânzi: „La strada” (1954), „La dolce vita” (1960), „8 ½” (1963), iar prin anii ‘50 Fellini e declarat cel mai mare regizor al peliculelor alb-negru.

Trec 12 ani de mariaj, iar imensa popularitate a celor doi soţi precum şi fidelitatea lor conjugală irită, ba chiar sfidează. Şoapte despre divorţ circulau pe la colţuri prin platourile de filmare.

Richard Basehart, “nebunul” din “La strada” fugise cu Giulietta, la Londra, iar ea era hotărâtă să divorţeze pentru el.

Diva îşi “trăda” soţul şi pe cea mai bună prietenă exact în preajma lansării filmului în care juca, cam aşa se scria prin ziare. Otrava îndoielii amplifica zvonurile. Viitorul “soţ” al Giuliettei era la Londra pentru a turna un nou film şi nu avea legătură cu ştirea scandaloasă fabricată şi argumentată cu poze trucate din filmele unde aceştia jucau. Calomnie era regizată de inamicii soţului său. Soţii Masina – Fellini erau preocupaţi de ceea ce făceau, așa că au observat târziu că erau în plin divorţ în toată presa italiană.

În seara premierei filmului, aflaţi în sală unul lângă altul, în timp ce Giulietta şi Richard se sărutau pe ercan, în sală s-a declanşat rumoare; degeaba. Povestea a îndurerat familia Fellini – Masina o vreme. A trecut timpul, lumea a uitat episodul, dar n-a uitat să fabrice altul.

“Nastro d’ Argento” este premiul pe care l-a primit Fellini; pentru că premiul feminin nu a fost acordat soţiei sale, refuză să se prezinte să şi-l ia, urmând ca soţia sa să-l ridice. Giulietta Masina îşi învinge timiditatea, surâde, bea, dansează la petrecere cu Richard Basehart. N-ar fi crezut niciodată că un dans inocent cu un prieten de studio şi partener în film devenise arma împotriva duşmanilor.

După 16 ani de mariaj, apar iar zvonurile divorţului. Activitatea intensă a celor doi soţi, perioadele lungi de filmare în ţări diferite, pare nimerite pentru unii ca să dezvolte şi să lanseze astfel de false zvonuri. Prin faţa lui Fellini, pe platoul de filmare pentru “La Dolce Vita” treceau multe şi frumoase actriţe: Anita Ekberg, Anouk Aimée, Nadia Gray, etc.

“Suntem veşnic implicaţi în tot felul de istorii mărunte. De ce primim mereu tot felul de scrisori anonime, în care ni se spun minciunile cele mai neverosimile?” E o întrebare la care cuplul Fellini – Masina n-a avut răspuns nici după 30 de ani de mariaj.

Braţ la braţ au înfruntat toate calomniile şi au ieşit în lume, ca după o victorie, chiar şi atunci când aveau sufletul îndurerat în urma ştirilor trunchiate din presă. În viaţa de toate zilele, îşi jucau rolurile de soţi fericiţi. În ziare apărea publicată aceeaşi poveste despre căsnicia lor pe ducă, doar fraierii creduli erau noi.

Au trăit unul pentru altul, au cedat unul în favoarea celuilalt, au găsit calea rezolvării tuturor problemelor apărute de-a lungul vieţii şi s-au respectat. Giulietta a ştiut să-i ofere lui Federico ceea ce căuta: dragostea şi căldura unui cămin burghez pe care să-l menţină cu mici atenţii, surprize, plăceri, bucurii. Cultivată, sensibilă, afectuoasă şi mare actriţă, a reuşit să-şi păstreze strălucirea trăind în umbra unui monstru sacru al filmului.

Sursa: ZIARUL METROPOLIS

Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.